Imi place modestia si simplitatea cu care mi-ai scris. Imi place ca sti sa pui frumosul dumnezeiesc pe o pagina de blog. Imi place sa cred ca esti un om ascuns al inimii, atat de rar in zile ca acestea.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru jertfa de pe calvar, pentru rascumpararea sangelui Domnului Isus Hristos si pentru toate binefacerile facute, dar si pentru incercari si necazuri! Ii multumesc ca mai sunt oameni care sa promoveze Cuvantul Lui Dumnezeu! Iti multumesc si tie pentru ceea ce faci aici si sper sa ramai in curatia ceruta de El si astfel vei ramane in Cuvantul Domnului!
Ca oricarui om, imi plac cuvintele frumoase, dar incerc sa vad mereu dincolo de cuvinte, sa pot simti inima din care vin. Multumesc pentru incurajari. Imi place arta, imi place frumosul... vreau sa-mi umplu ochiul de frumos, mintea de pricepere si inima de iubire.Daca pot sa fac toate astea sunt un om fericit. Iubesc Cuvantul Domnului, pentru ca exsista atata frumusete in el, incat uneori ma simt neputincioasa ca nu pot sa exprim frumusetea aceasta, prin cuvintelele mele, prin arta, si uneori prin viata mea. Exista atata intelepciune, dragoste, speranta in Cuvantul Domnului si vreau sa aduc un strop de lumina in viata celor ce inseteaza dupa Cuvant.
Daca am medita numai la un singur verset zilnic, nu am intra in depresie, incurcaturi, nemultumiri si lipsa de speranta. Cred, ca si prin modesta mea lucrare, Domnul poate atinge inimi, dar cel mai mare castig este al meu pentru ca am putere si speranta din Cuvant.
Cuvinte adevarate, cuvinte de dorit, cuvinte frumoase si toate acestea vin din radacina Cuvantului lui Dumnezeu. Departe de mine gandul sa lingusesc, dar imi face placere oamenii care vad dincolo de deal si care citesc si printre randuri. Unul din poetii crestini care a cunoscut suferinta, care a trecut si prin vremuri bune si prin vremuri rele, deci unul care a cunoscut viata si pe-o parte si pe verso, a scris intr-una din poeziile sale o strofa la care am meditat adanc, dandu-i perfecta dreptate. Iata ce scria:
"Cel intelept priveste totul din inainte spre napoi si-abia tunci stie s-alega ce-i aur scum si ce-i noroi."
Citindu-le am gasit ce adevar adanc contine. E ca o fereastra deschisa de unde stai si privesti afara spre orizontul indepartat. Vezi norii negrii, sau tornada care ia contur, sau un rasarit de soare si in urma imaginilor iti dai seama ce vine, cum e si ce fel de zi te astepta. Aduci departarea aproape si din neconoscutul indepartat cand ti l-ai apropiat, prin pricepere intelegem prezentul, fie el si cel apropiat. Pe plan spiritual este indispensabil si e mare nevoie de intelepciune, pentru ca absenta ei aduce mare ratacire. Daca si ingerii din cer doresc sa privesaca intelepciunea lui Dumnezeu in biserica, atunci cum n-a fi frumos sa privim Cuvantul Lui Dumnezeu cum se implineste?! Din pacate nu toti crestinii( desi ar trebuii) dar nu toti sunt indragostiti de scriptura. Cine stie de cand n-au mai deschis unii biblia, dar se numesc crestini! Asa cum spunea Eclesiastul ca: "ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind", asa e neamul omenesc. Insa bine ar fi daca asa ar fi si fata de Cuvantul Domnului Isus si fata de lucrarile lui Dumnezeu. Dar cu siguranta ca opusul acestui fragment de verset amintit mai sus este aplicat de foarte multi, daca nu aproape de majoritatea oamenilor, fata de cuvintele si lucrarile lui Dumnezeu. Fata de ele omenirea a juns la saturatie. De aceea Domnul Isus a zis: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi El, oare, credinţă pe pământ?». Or fi religii, or fi adunari, biserici, dar problema uite ca se pune pe credinta. Aici Domnul trage un semnal de alarma la credintele aduse de religii si pune in fata tuturora o singura credinta, cum de fapt si este doar una adevarata. Si aceasta este credinta in El. Nu ca un fapt istoric sau cum este astazi la moda, daor de pasti si de craciun ci credinta aceasta tine direct de Cel ce a adus-o, de implinirea Voii sale, de a calaca pe urmele Mantuitorului, de nastere din nou, de sfintenie, de traire si ascultare dupa invatatura Lui si a apostolilor. Fiindca: " In cer pe flori nu poti fi dus cand altii s-au luptat si pentru regele Isus chiar viata ei si-au dat.
Asa spune una din cantarile crestine, iar alte versuri confirma cele spuse mai sus, dar cu o aprofunziune pe intelesul tuturora:
" Pe calea aceasta e lupta placeri, desertaciuni, pe ea nus. Nu-i impodobita, dar dreapta si e buna ca duce in sus."
Inchei cu gandul unui alt vers: "daca-ar fi usoara aceasta n-ar fi asa putini pe ea."
Dar tocmai aici se vede si sta dorinta si hoatarirea omului pentru viata vesnica. Acei ce au vazut-o de departe (ca Avraam), ca inteleptul din strofa scrisa la inceput, acestia stiu sa aleaga, sa cantareasca, sa deosebesaca si sa pretuiasaca dragostea lui Dumnezeu. Doamne, deschide-ne ochii sa vedem azi, ceea ce vom vedea prea tarziu maine!
Imi place modestia si simplitatea cu care mi-ai scris.
RăspundețiȘtergereImi place ca sti sa pui frumosul dumnezeiesc pe o pagina de blog.
Imi place sa cred ca esti un om ascuns al inimii, atat de rar in zile ca acestea.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru jertfa de pe calvar, pentru rascumpararea sangelui Domnului Isus Hristos si pentru toate binefacerile facute, dar si pentru incercari si necazuri!
Ii multumesc ca mai sunt oameni care sa promoveze Cuvantul Lui Dumnezeu!
Iti multumesc si tie pentru ceea ce faci aici si sper sa ramai in curatia ceruta de El si astfel vei ramane in Cuvantul Domnului!
Ca oricarui om, imi plac cuvintele frumoase, dar incerc sa vad mereu dincolo de cuvinte, sa pot simti inima din care vin. Multumesc pentru incurajari.
RăspundețiȘtergereImi place arta, imi place frumosul... vreau sa-mi umplu ochiul de frumos, mintea de pricepere si inima de iubire.Daca pot sa fac toate astea sunt un om fericit. Iubesc Cuvantul Domnului, pentru ca exsista atata frumusete in el, incat uneori ma simt neputincioasa ca nu pot sa exprim frumusetea aceasta, prin cuvintelele mele, prin arta, si uneori prin viata mea.
Exista atata intelepciune, dragoste, speranta in Cuvantul Domnului si vreau sa aduc un strop de lumina in viata celor ce inseteaza dupa Cuvant.
Daca am medita numai la un singur verset zilnic, nu am intra in depresie, incurcaturi, nemultumiri si lipsa de speranta.
Cred, ca si prin modesta mea lucrare, Domnul poate atinge inimi, dar cel mai mare castig este al meu pentru ca am putere si speranta din Cuvant.
Cuvinte adevarate, cuvinte de dorit, cuvinte frumoase si toate acestea vin din radacina Cuvantului lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereDeparte de mine gandul sa lingusesc, dar imi face placere oamenii care vad dincolo de deal si care citesc si printre randuri.
Unul din poetii crestini care a cunoscut suferinta, care a trecut si prin vremuri bune si prin vremuri rele, deci unul care a cunoscut viata si pe-o parte si pe verso, a scris intr-una din poeziile sale o strofa la care am meditat adanc, dandu-i perfecta dreptate. Iata ce scria:
"Cel intelept priveste totul
din inainte spre napoi
si-abia tunci stie s-alega
ce-i aur scum si ce-i noroi."
Citindu-le am gasit ce adevar adanc contine. E ca o fereastra deschisa de unde stai si privesti afara spre orizontul indepartat. Vezi norii negrii, sau tornada care ia contur, sau un rasarit de soare si in urma imaginilor iti dai seama ce vine, cum e si ce fel de zi te astepta. Aduci departarea aproape si din neconoscutul indepartat cand ti l-ai apropiat, prin pricepere intelegem prezentul, fie el si cel apropiat.
Pe plan spiritual este indispensabil si e mare nevoie de intelepciune, pentru ca absenta ei aduce mare ratacire.
Daca si ingerii din cer doresc sa privesaca intelepciunea lui Dumnezeu in biserica, atunci cum n-a fi frumos sa privim Cuvantul Lui Dumnezeu cum se implineste?!
Din pacate nu toti crestinii( desi ar trebuii) dar nu toti sunt indragostiti de scriptura. Cine stie de cand n-au mai deschis unii biblia, dar se numesc crestini!
Asa cum spunea Eclesiastul ca:
"ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind", asa e neamul omenesc. Insa bine ar fi daca asa ar fi si fata de Cuvantul Domnului Isus si fata de lucrarile lui Dumnezeu.
Dar cu siguranta ca opusul acestui fragment de verset amintit mai sus este aplicat de foarte multi, daca nu aproape de majoritatea oamenilor, fata de cuvintele si lucrarile lui Dumnezeu. Fata de ele omenirea a juns la saturatie.
De aceea Domnul Isus a zis: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi El, oare, credinţă pe pământ?». Or fi religii, or fi adunari, biserici, dar problema uite ca se pune pe credinta. Aici Domnul trage un semnal de alarma la credintele aduse de religii si pune in fata tuturora o singura credinta, cum de fapt si este doar una adevarata. Si aceasta este credinta in El. Nu ca un fapt istoric sau cum este astazi la moda, daor de pasti si de craciun ci credinta aceasta tine direct de Cel ce a adus-o, de implinirea Voii sale, de a calaca pe urmele Mantuitorului, de nastere din nou, de sfintenie, de traire si ascultare dupa invatatura Lui si a apostolilor.
Fiindca:
" In cer pe flori nu poti fi dus
cand altii s-au luptat
si pentru regele Isus
chiar viata ei si-au dat.
Asa spune una din cantarile crestine, iar alte versuri confirma cele spuse mai sus, dar cu o aprofunziune pe intelesul tuturora:
" Pe calea aceasta e lupta
placeri, desertaciuni, pe ea nus.
Nu-i impodobita, dar dreapta
si e buna ca duce in sus."
Inchei cu gandul unui alt vers:
"daca-ar fi usoara aceasta
n-ar fi asa putini pe ea."
Dar tocmai aici se vede si sta dorinta si hoatarirea omului pentru viata vesnica.
Acei ce au vazut-o de departe (ca Avraam), ca inteleptul din strofa scrisa la inceput, acestia stiu sa aleaga, sa cantareasca, sa deosebesaca si sa pretuiasaca dragostea lui Dumnezeu.
Doamne, deschide-ne ochii sa vedem azi, ceea ce vom vedea prea tarziu maine!